Asa ar arata Sarah Hel, in viziunea mea

Cap. 1: Initiere

Sarah Hel tocmai coborase din tren cu numeroasele ei bagaje. Ai fi zis ca si-a adus toate bunurile ei de pana acum, dar nici un sfert nu avea.
Isi astepta nerebdatoare taxiul care avea sa o conduca spre noul ei capitol din viata. Odata cu urcarea ei in masina, se incheia toti anii ei de chin. Spera ca in Mistic Town se putea integra-printre morti.
Fata era un medium mai special. Partea cu "mediumul" era doar o scuza pentr as putea ascunde adevaratele ei puteri,insa ea nu stia asta. Inca. Niciodata nu s-a putut face placuta de ceilalti. De cele mai multe ori, in toate locurile in care a fost ea, era considerata o ciudata care vorbeste singura, dar in realitate, ea vorbea cu spiritele oamenilor si le ajuta sa treaca prin portalurile spre lumea umbrelor.
Din aceasta cauza nu a vrut sa stea prea mult cu lumea reala. Ea vroia doar singuratate din toate punctele de vedere. Intr-un cuvant ,ura lumea prin simplul fapt ca si lumea o ura pe ea.
A rasuflat usurata cand a vazut taxiul apropiinduse. Soferul isi fixa privirea asupra ei, a bagajelor apoi iar asupra ei. A zambit usor cand opri masina langa Sarah. Nu era de mirare ca se uita asa ciudat la fata fiindca arata ca o papusica gothic din portelan, cu bucle sangerii, o privire intunecata care aproape iti dadea fiori, iar rochia scurta din dantela neagra, la fel ca cizmele pana la genunchi.
Ii incarca toate bagajele in masina. Abia daca mai incapeau. Isi fixa oglinzile, ca sa para mai profesionist, apoi o intreba:
-Unde te duc, papusica? Se uita la el cu o privire ucigatoare.
-Unu la mana: nu-mi mai spune asa, doi la mana: nu-mi mai spune asa! In Mistic Town, te rog. Isi intoarse spre ea o privire care parea ca o inghiata.
- NU merg acolo nici daca ma impusti. Sarah, a ras usor. Soferul isi schimba acea privire menita sa o determine sa nu mearga in acel oras, intr-una blanda.
Era din cauza rasului ei. In ciuda aspectului macabru, avea o voce firava si inocenta.
- Din pacate nu am fost inspirata sa-mi aduc si pistolul, dar un pumnal sigur am prin bagaje. Doar stii cum se spune: " Aparentele sunt inselatoare" cu toate ca ale mele nu cred ca inseala. Cand a bagat mana in geanta, soferul se cutremura de frica, dar in zadar: scoase doar 100$.
Venea dintr-o familie instarita, daca se mai putea numi familie ce avea ea in momentul actual. Daca isi facea identitatea anonima publica acum ajungea in topul celor mai bogati oameni de pe planeta. A avut mare grija sa nu iasa in evidenta, iar asta a fost singurul lucru care ii reusise.
Soferul a inceput sa rada cand si-a dat seama ca s-a speriat dintr-o prostie. Cand vru sa ia banii, Sarah ii inlatura repede din raza lui vizoala.
-Daca faci ce-ti zic eu timp de o ora ii capeti.
-Sunt la dispozitia ta,dulceata! Ii mai arunca o privire ucigasa.
-Mai spui odata ceva asemanator si am sa inlocuiesc banii cu pumnalul. Acum porneste odata ca vreau sa scap mai repede de...se uita in jur ,scarbita de rautatea unor oameni pe care ii vedea chiar acum...lume.
Zis, si facut: soferul a rotit cheia si a pornit vehiculul. Parca i se luase o piatra de pe suflet cand s-a vazut indepartandu-se de normalitate.
-Urmatoarea oprire, fantomele. Soptise atat de incet incat omul nici macar nu o auzise, dar parca-i anticipase gandul.
-Spune-mi, copila: de ce mergi in orasul ala?
-De ce sa nu merg? I-o intoarse repede.
-Ai auzit legendele? Se zice ca e orasul sufletelor pierdute.
-Orasul fantomelor? Da am auzit partea asta.
- Copila, iti strici toata viata daca mergi acolo. A dat din cap dezamagit. Esti mult prea tanara. Cunosteam persoane care au trecut prin oras si nu s-au mai intors. Au fost date disparute, iar cand o patrula a politiei a trecut pe acolo ,nu a mai venit nici ea. Nimeni nu a vrut sa porneasca vre-un studiu legat de acel oras. I se mai spune si " Triunghiul Bermudelor".
-Atunci tu de ce mergi cu mine?
-Nu cred in porcariile astea, spuse el raspicat.
-Nu se vede. Esti singur, nu ai o familie, nici o sotie care sa te iubeasca, pasionat de un anumit lucru nu esti, ai o mama bolnava, si singura ruda a ta, de care nici macar nu-ti pasa.
Se intoarse uimit spre ea. Probabil acum te intrebi cine sunt. A ras usor. Nu sunt o angajata FBI, ca sa stii. Sunt o persoana partial normala. Lasand asta la o parte, sa stii ca mama ta chiar te iubeste si te asteapta pe la ea. In ciuda bolii ei, nu se gandeste decat la tine si se roaga pentru sanatatea ta nu a ei. Vrea ca tu sa-i duci numele mai departe si sa nu se piarda genele voastre. Stii la cati ani s-a casatorit? 30 si imediat a ramas insarcinata cu tine. Nici macar nu l-a iubit pe acel om, dar a vrut sa aiba un mostenitor,iar tie nici nu-ti pasa de ea. Ii facea predica mai mult decat i-ar face mama lui, dar ii era de ajutor. Stiu ca ai multi bani si ca nu vrei sa o ajuti si ea stie asta. Mai are 3 zile la dispozitie si moare. Acum ea are nevoie de iubirea ta.
De odata atmosfera se schimba dintr-una pe care abia o puteai simti ,intr-una apasatoare. Acum au intrat in oras.
Se uita la sofer si-i vazu lacrimile scurgandu-se pe obraz. El opri masina in fata unei cladiri mari, facuta din piatra si geamuri aproape sparte, inconjurate de un lemn putred. Tiglele acoperisului visiniu erau si ele sparte, iar sticla era acoperita de niste perdele pe care se asterneau praful vizibil de la acea distanta.
-E primaria. O lamuri el. Asculta, nu am crezut niciodata ca esti rea si probabil nici ceilalti oameni nu te cred. Am vazut cum te uitai la lume. Lasand la o parte aspectul de...ma rog, mi se pare ca esti un inger trimis din ceruri. Mi-ai deschis ochii, ingeras. Spre surprinderea ei, nu o mai deranjau acele apelative. Facu o pauza. Grabeste-te! Incep sa ma simt rau.
-Esti primul om care nu ma scarbeste. Au inceput sa rada amandoi.
Deschise portiera masinii si iesi afara. Chiar daca aspectul era unul...de groaza, aerul era curat. Asa credea ea.
Vazu o fetita imbracata de 7-8 ani, imbracata cu o rochie scurta , rosie cu buline albe. Tocmai venea spre ea razand.Avea un par auriu, lung si cret,iar pielea era alba ca laptele. Isi aminti de copilaria ei.
- Te pot ajuta cu ceva? Intreba ea cu o voce firava.
-Sigur, micuto! Stii cumva de unde pot incheia o afacere sau ceva de gen?
-Noi nu avem agenti imobiliari. Mergi la primar!
Apoi isi continua drumul sarind de pe un picior pe altul. Se uita la ea. Era o persoana care ii incalzea sufletul. Apoi a ramas uimita cand a vazut-o crescand la inaltime, in scurt timp schibandu-si culoarea aurie a parului intr-una sangerie, iar rochia rosie cu buline intr-una neagra din dantela.
Se intoarse spre ea si-si vazu parca propria reflexie intr-o oglinda. Acea "umbra" a ei ii facu cu mana, parca luandu-si ramas-bun apoi se ridica spre cer.
Sarah avea ochii mari de uimire, iar buzele rosiatice intredeschise.Se intoarse spre sofer care avea aceasi expresie. El isi freca ochii cu palmele apoi clipi de cateva ori. Fata isi continua drumul spre primarie.


Batu la usa de doua ori apoi intrase. Se asteptase la o secretara care sa o indrume,dar nu avea. Pe scaunul negru din piele statea un individ gras cu mustata si cu ochii mici, negri, usor amuzati cand o vazu.Se potrivea perfect cu biroul imens. Peretii erau acoperiti cu satin negru, iar pe parchetul laminat cu un covor pufos, de un maro inchis.
-Buna ziua! Pot sa intru?Ii facu semn sa se asaeze pe canapeaua din piele rosie.
-Cu e te pot ajuta, copila? Daca te-ai pierdut nu te pot ajuta sa iesi. Eventual poti incepe sa-ti spui rugaciunea. A ras batjocoritor.
-Cu siguranta nu eu sunt primarul fantomelor. Bombani ea. Vreti sa spuneti ca oamenii nu mai pot iesi din oras?
-Pe mine mai mult ma preocupa faptul ca stii ce este in orasul asta. Te-a adus Eric?
-Cine? Se incrunta. NU m-a adus nimeni nimeni aici. Cine este Eric?
-Cine esti tu! A ras din nou pe acel ton care o enerva.
-OK! Deja ne-am deplasat. Sunt o fata seminormala care vrea doar o amarata de casa intr-un oras care crede ca se poate integra.
-La ce te referi cand zici seminormala? Puteai sa zici anormala.
-Credeti-ma! Lectiile mele de engleza sunt dezvoltate. Sunt pe jumatate normala...Adica pot sa vad fantomele si demonii, sa ii simt, sa vorbesc cu ei, bla, bla, bla.
Isi trecu degetele peste mustata.
-Deci vrei o casa. Deduse el.
-Mai mult de atat! Raspunse ea entuziasmata. Vreau si un loc la facultate si sa-mi cumpar o masina! Si sunt dispusa sa schimb orice pentru ele. Ii facu cu ochiul. E prima data cand ma joc cu focul si am sentimentul ca ma voi arde putin.
-Ha! Pufni el. Eu cred ca te vei arde cu totul. Ti-am mai spus : poti incepe sa-ti faci rugaciunea.
Era vizibil iritata. Batea nervoasa degetul peste picior. Se gandea la cum sa-l convinga. Primarul a inceput sa rada. Din nou.
-Acum iti spui rugaciunea? Nu ma asteptam sa fii asa de ascultatoare.
-Ba din contra! Nu va pricepeti sa cititi gandurile.
-De parca tu poti. Bombani el. Atunci Sarah, a izbucnit.
-Sunteti un varcolac care este primar peste un oras plin cu fantome. De asemenea sunteti chinuit de demoni si incercati sa scapati de ei, dar tot apar. Actual sun 12 demoni in oras, iar cand ati intervenit, ati stricat si mai mult starea orasului. Asa-zisul, Eric va ajuta sa scapati de acei paraziti, prin formarea unei echipe impotriva raului. Pentru stiinta dumneavoastra acea echipa va fi distrusa daca se baga in lupta aceasta. Va trebuie aliati care sa va ajute cu adevarat. Nu cunoscatori de magie neagra ci doar cineva care nu-i slab de inger. Am ghicit? Si mai am. Nu ma fa sa va povestesc despre viata personala. Apropo: nu va pricepeti la agatat, fie virtual, fie real.
Acum parea ganditor. Se uita in gol apoi parca-si revenea dintr-o transa cand Sarah ii flutura pana prin fata ochilor. Primarul, puse mana pe telefon si apelase la cineva.
-Eric, treci pe la mine, te rog. Nu. Da. E cineva pe care ai fi fericit sa cunosti. E o ea, dar oricum de ce te-ar interesa? Bratara! Corect...am uitat de ea.Apoi inchise telefonul. Se uita la ea inca curios.
-Sper ca vine repede vapirul. Zambi usor. Trebuie sa stiu daca s-a intamplat ceva cu taximetristul.
-E bine! Se auzi o alta voce de langa ea. Se intoarse incet apoi vazut un individ cam de aceeasi varsta ca a ei, cu parul ca mierea, pana la umeri, usor ondulat , cu ochii albastri, parca sculptati in lapis lazuli. Avea o privire nebuna cu vapai rosii in ea. Te grabesti?
-Oarecum...
-Asculta...
-Sarah. Il completa ea.
-Sarah. Tu casa deja o ai doar ca nu vei fi singura.Locul la facultate trebuie sa il castigi, iar masina...ma rog. De ea nu ma intereseaza. Vreau sa-ti vad puterile.
-Ele nu se vad. Se simt. Acum tu vrei sa ma cunosti. Am dreptate? A incuviitat. L-a atins usor apoi l-a lasat sa-i vada rapid intreaga viata. Parca-l conectase la un aparat ca in filmele SF fiindca se uita perfect drept cu privirea nebuna in gol. Sarah il tinea plictisita de mana si astepta sa-i dea drumul, iar cand se intamplase isi dadu seama ca a tinut-o atat de strans incat nici nu mai simtea durerea decat cand o elibera. Isi freca mana dureros. Gata?
-Laurent? Tu stateai cu fratele meu?Cand a auzit asta s-a ridicat si a vrut sa plece dar Eric o trase inapoi facand-o sa se izbeasca de pieptul lui. Ce legatura ai cu viermele ala?
Incerca sa se elibereze dar nu reusi. Spuse in gand o "vraja" care o facu sa se tranteasca de peretele din spatele ei. Era mai ingrijorata sa nu se darame cladirea decat pentru oasele ei care o dureau. Dupa ce-si recapatase respiratia a vrut sa iasa, dar Eric o tranti din nou de perete.
-Nu am de gand sa te omor incet si dureros daca imi zici de voie buna. Te voi omora repede si acceptabil, ca sa zic asa.
-Incet si dureros sa mori tu, lipitoare ce esti! Cand spuse asta isi dezvaluise coltii ca de sarpe.